Ce ne face pe noi, oamenii, mai speciali decat restul vietii de pe pamant? Faptul ca aruncam si interpretam emotii? Faptul ca gandim? Poate si la noi e un reflex. Sunt sigur ca este vorba despre curiozitatile noastre. Si daca nu e?
Ne-a fascinat necunoscutul. L-am imbratisat. De mici am vrut sa stim si sa experimentam. Sa intelegem. La inceput a fost simplu, totul o joaca. Fiecare intrebare avea cate un raspuns. Dar ce faci cand nu mai intelegi, cand nu mai e simplu, cand nu te mai joci, cand nu mai ai raspunsuri? Esti dispus sa faci orice pentru a da logica ilogicului.
Incepi sa ai idei, cum ca lumea e neagra ca nimic nu e cum trebuie. Iti renegi viitorul si traiesti in indoiala. Te afli intr-un loc in care oriunde te-ai uita nu vezi nimic decat o iluzie. Un loc unde aparent totul e bine insa nimic nu e ceea ce pare. Esti orbit de propria ta gandire. Daca reusesti sa scapi incepi sa vezi perfectiunea, o alta iluzie, acolo unde nu e. Te apropii de ea. Dar inainte sa apuci sa spui ceva ti se naruie si acea aparenta scapare.
Te indrepti cu pasi marunti tot spre necunoscut. Dar de data asta negrul nu te afecteaza. Il vezi si treci mai departe. Ai mai avut de-a face cu perfectiunea dar ai invatat ca nu exista. Te-ai oprit. Ti-ai fumat tigara si ti-ai fumat iluziile. Pregateste-te sa o iei de la capat. Sau nu?
Cu siguranta suntem facuti sa gresim. Bine ca suntem muritori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu